Povestea Leonidas
Momente de bucurie pentru fiecare
O istorie bogată, din 1913
Cu peste 100 de ani în urmă, Leonidas Kestekides a creat primele praline de tipul celor pe care le cunoaștem astăzi.
Istoria brandului ne arată cum Leonidas Kestekides, care și-a început activitatea ca vânzător de granita, a devenit fondatorul unuia dintre cele mai apreciate branduri de praline belgiene din întreaga lume. Totul a început cu un singur magazin, unde pralinele erau expuse pe pervazul unei ferestre cu deschidere glisantă, atrăgând privirile trecătorilor. De-a lungul timpului, această idee simplă s-a transformat într-un brand internațional, prezent astăzi prin peste 1.200 de magazine în întreaga lume.
Meșteșugul ciocolatierului
Maeștrii Ciocolatieri Leonidas împărtășesc aceeași pasiune: ciocolata. În fiecare zi, ei își dedică talentul și creativitatea pentru a crea aromele de mâine și pentru a transforma fiecare pralină într-o experiență de neuitat.
Măiestria, creativitatea și standardele înalte de calitate se regăsesc în fiecare ciocolată Leonidas. Fiecare creație reflectă tradiția și pasiunea care au făcut din Leonidas un nume de referință în lumea ciocolatei belgiene.
În prezent, creațiile Leonidas aduc bucurie iubitorilor de ciocolată de pretutindeni. Povestea Leonidas este una a inovației, a tradiției și a dorinței de a face ciocolata belgiană de cea mai bună calitate accesibilă tuturor – o adevărată revoluție în lumea pralinelor.
Manon, o pralină legendară
Celebră, apreciată, iubită și mereu dorită. Manon, așa cum o cunoaștem și o îndrăgim astăzi, este o pralină cu adevărat unică.
Rețeta originală Manon era alcătuită din nuga crocantă și o nucă, învelite într-un strat de zahăr. Totul s-a schimbat datorită lui Yanni Kesdekoglou, unul dintre membrii familiei Leonidas, care a decis să reinventeze această pralină. Yanni a creat o adevărată premieră mondială. Ideea sa inovatoare a fost să înlocuiască stratul de zahăr topit cu ciocolată albă. La acea vreme, pralinele din ciocolată albă erau practic necunoscute. Ulterior, nuca a fost înlocuită cu o alună de pădure, care putea fi prăjită și păstrată mai ușor pentru o perioadă mai lungă. În final, nuga crocantă a fost înlocuită cu celebra cremă fină de unt.